Aceasta este remarca cel mai des întâlnită despre propria voce a celor care vin să se înscrie la cursurile de canto. Se poate mări ambitusul unei voci?
Răspunsul este da, însă cu multă tehnică, mult studiu și cu mare prudență.
Practic lipsa ambitusului înseamnă lipsa tehnicii vocale, fie că vorbim de canto pop, fie că vorbim de canto clasic.
În primul rând vă propun să ne familiarizăm cu registrele unei voci.
Ambitus/registers/PITCH
1. sub-register
2. chest-register
3. mixed register
4. head-register (women) or falsetto (men)
5. flute-register (women)/ high falsetto (men)
Această clasificare interesantă, care stabilește și pragurile unei voci, o găsim în tratatul de tehnică vocală „Complete Vocal Technique” scris de Cathrine Sadolin.
O clasificare mai simplistă:
1. registrul grav
2. registrul mediu
3. registrul acut
4. registrul supraacut
În studiul unei voci apar situații diverse, de la caz la caz. Dacă cele mai întâlnite voci sunt cele care au nevoie de mărirea ambitusului în registrul acut și supraacut, există și voci care au deficiențe în emiterea sunetelor în registrul grav, dar și mai rar în registrul mediu.
În general, cursanții care au probleme în registrul mediu sau grav, de cele mai multe ori au o patologie a corzilor vocale deja instalată și anume disfonie cu insuficiență glotică (imposibilitatea corzilor vocale de a se închide complet). Pentru acest tip de problemă se recurge la o perioadă de terapie vocală și apoi se trece la implementarea unei tehnici vocale sănătoase de cânt. Doar terapia vocală nu este suficientă! Dacă o perioadă vocea va suna ok pentru că prin terapie se reușește apropierea corzilor, întoarcerea la aceeași tehnică vocală deficitară folosită până atunci, duce în timp la același tip de problemă sau, și mai rău, la agravarea diagnosticului.
Cum lărgim ambitusul?
Revenind însă la lărgirea ambitusului în grav sau acut, vorbim practic despre un antrenament al musculaturii aparatului fonator identic cu cel al sportivilor de performanță! Dacă la început se fixează bazele tehnicii corecte (respirație, emisii și poziția de twang), urmează apoi antrenamentul pentru depășirea „recordurilor personale” și apoi „mondiale”, în centimetri, secunde sau greutate la sportivi și în tonuri sau semitonuri la cântăreți. Lupta pentru doi centimetri în plus, o secundă în minus sau un ton și un semiton mai sus sau mai jos, poate dura mai mult sau mai puțin timp, în funcție de datele native, perseverență, dar și de antrenamentul fiecăruia.
Recomandarea mea pentru cei care doresc să câștige ceva în plus la „recordul personal” este să țină cont de tipul de voce pe care îl au și dacă vocea este de bariton, să nu încerce să devină soprană de coloratură 😀! Aveți grijă în alegerea repertoriului și alegeți gradual piese din ce în ce mai sus sau din ce în ce mai jos. Faceți exercițiile de respirație în mod regulat, încălzirea și igiena vocală obligatorie, dar și studiul registrului grav sau acut făcute separat.
Lucrați mai întâi o perioadă în acut, apoi o perioadă în grav și la final egalizați registrele, pentru ca ele să aibă o sonoritate omogenă fără a exista diferențe la trecerile dintre registre (praguri). Nu lucrați în grav și în acut sau supraacut în același timp. Nu uitați de cei trei de „NU” din canto: NU prea tare, NU prea sus și NU prea mult!!! Succes în depășirea „recordurilor personale” și de ce nu a „recordurilor mondiale vocale”! 😊