Care sunt diferentele dar si punctele comune stilurilor vocale din toate genurile?

Tehnica vocala, predispozitia nativa, preferinta stilistica, educatia , personalitatea sau gusturile muzicale sunt elementele esentiale in alegerea genului vocal preferat cand vine vorba de decizia unui interpret de a se incadra intr-un anumit stil muzical.

Indiferent de cat de diferite sunt aceste genuri muzicale, exista un numitor comun: corzile vocale. Asa cum scriam in articolele anterioare, atunci cand corzile vocale produc un sunet vorbit sau cantat, un sunet in piano sau in forte, in voce de cap sau in voce de piept, intr-o emisie metalica(mixta) sau intr-una semimetalica, un efect din muzica rock sau o fraza de belcanto, ele se misca si produc sunetul in acelasi fel: se deschid (in momentul inspirarii aerului), se inchid, vibreaza si cu ajutorul mucusului de pe ele, produc aceste sunete. Diferentele sunt date de miscarile musculare ale aparatului fonator si de folosirea celor doua cutii de rezonanta ale „instrumentului” : vocea de cap, vocea de piept sau folosirea lor simultana. Indiferent de genul de muzica pe care am ales sa-l studiem, cel mai important este sa folosim o tehnica vocala corecta specifica genului muzical abordat, adica miscarile musculare folosite sa nu agreseze corzile vocale si sa le imbolnaveasca in timp!

Acum va propun explicarea tehnicilor folosite pentru fiecare stil vocal abordat de artistii interpreti.

Canto clasic- artistul liric foloseste in proportie de 99% emisia de cap, adica sunetele produse de corzile vocale sunt trimise in cutia de rezonanta a capului. Prin tehnica impostatiei pe care o studiaza solistul de muzica clasica, sunetele sunt trimise in „gaurile” capului adica in sinusi sau rezonatori. Odata rezonante, sunetele se amplifica foarte tare, ele devenind foarte metalice. Din acest motiv artistii lirici nu au nevoie de amplificare artificiala (microfon), ei reusind prin tehnica impostatiei sa acopere cu intensitatea vocii lor o orchestra intreaga, avand o timbralitate si sonoritate specifica, imposibil de confundat.

Jazz – solistii de jazz folosesc cu preponderenta doua emisii de baza: vocea de cap fara aer, neimpostata (nonmetalica) si vocea de piept. In general, mai ales in jazz-ul clasic trecerea de la o emisie la alta se face fara praguri sau fara ca aceasta schimbare de emisii sa se simta, efectele vocale lipsesc cu desavarsire, iar solistii in general dezvolta si improvizeaza in emisia favorita si in zona ambitusului care ii pune cel mai mult in valoare( in general registrul acut si supraacut al vocii de cap la femei sau falsetto la barbati). In improvizatiile mai moderne am auzit si voci care folosesc cu moderatie efecte vocale precum aerul pe voce de cap(falsetto) sau vocal fry, efecte care se folosesc in general in combinatie cu emisiile nonmetalice sau semimetalice.

Musical-ul – Aici avem doua curente: musical-ul clasic si cel modern. Genul Musical este cel mai complex gen muzical deoarece in el se impletesc dansul, actoria si muzica. In genul clasic se foloseste in general ca si in jazz trecerea de la emisia de piept la emisia de cap fara praguri cu o interpretare muzicala a textului declamativa(rostirea libretului foarte articulata). In Musical-ul modern insa, lucrurile se schimba radical, aici folosindu-se toate emisiile vocale si toate efectele vocale pe care titularul rolului le detine. Numitorul comun al celor doua stiluri de musical este bineinteles rostirea prozodiei foarte teatral, cu o dictie impecabila, tocmai ca textul sa fie inteles foarte bine.

Fado – este un gen interpretativ originar din Portugalia, cunoscut ca stil popular urban. Cu melodii melancolice si versuri triste, muzica fado transmite prin tonalitatile minore sentimente puternice de iubire si dor, cu trimitere la trecutul glorios al lusitanilor, la mare sau la viata grea a celor saraci. Dialogul dintre chitara si voce se imbina perfect cu tragismul versurilor. Tehnic vocal se foloseste emisia nazala in diferite nuante si ornamentatiile vocale (inflexiuni specifice portugheze) in armonii minore.

Rock – Pentru ca intrumentalul in muzica rock este in general foarte aglomerat, distorsionat si amplificat, tratarea vocii trebuie sa fie facuta in consecinta. Exceptand zonele soft din anumite parti ale piesei, in rest tehnica vocala folosita in rock este extrem de metalica folosindu-se emisiile mixte de belt si nazal dar si pozitia de twang si in functie de curentul rock abordat se folosesc anumite efecte vocale specifice genului. Exista peste 200 de subgenuri ale rock-ului derivate din genuri ca rock and roll, rock, metal, punk si rock alternativ. In functie de subgenul abordat, dar si de predispozitiile vocale ale solistului, sunt folosite diferite emisii sau efecte vocale executate in diferite niveluri ale tractului vocal. Cele mai cunoscute efecte din muzica rock sunt: Fry scream, Fals cord scream, Death scream, Yell scream, Growl, Rattle, Distortion/Rasp, LowFry+Guttural, Grunt, High distortion+ fry, Fry scream in falsetto, Light aryepiglottic distortion cu aer sau fara aer, Pig squeal ( Fry+ epiglottis), Black metal scream, Tunnel throat. Probabil mai sunt si atele sau se vor mai inventa si altele…

Muzica populara romaneasca – in general se foloseste emisia nativa a interpretului: vocea de piept, vocea de cap sau vocea nazala si se pastreaza pe tot parcursul interpretarii aceeasi emisie vocala. In functie de regiunea istorica, muzica difera prin melodicitate, ornamentatii specifice zonei sau ritm.

Muzica pop – Head voice, chest voice, nazal voice, belt voice, mix voice, neutral mode, curbing mode, overdrive mode, edge mode, twang, emisia de cap, emisia de piept, emisia nazala, emisia de siguranta sau emisia strigata, emisia mixta, sunt toti termenii pe care ii cunosc si care definesc modalitatea prin care se poate emite un sunet. Fiecare Vocal Coach sau profesor de canto foloseste poate diferit acesti termeni dar important este sa invete artistul sau cursantul sa execute corect toate cele patru emisii.

Mai pe intelesul tuturor sunt 4 moduri in care putem emite sunete cantate sau vorbite si prin executia lor corecta putem fi cunoscatorii unei tehnici vocale sanatoase!

Daca unii dintre voi cunosteau termenii de voce de cap, piept, nazal sau belt, Cathrine Sadolin in tratatul ei Complete Vocal Tehnque redenumeste termenii pentru cele patru emisii vocale in moduri: neutral, curbing, overdrive si edge. Sunt alte denumiri dar executia modurilor sau a emisiilor vocale este aceeasi bineinteles.

Toti artistii cantareti sau actorii ar trebui sa fie familiarizati cu aceaste terminologii dar si cu executia corecta a acestor emisii!

Pentru fiecare emisie dintre cele patru am scris cate un articol pe care le puteti gasi pe blogul din pagina site-ului Scolii de canto Art Music Blog , in care am explicat in detaliu cum se executa corect aceste emisii, ce senzatii trebuie sa simtiti in timpul cantatului, care sunt caracteristicile lor sau ce ambitus se poate folosi pentru fiecare dintre ele si ce artisti canta preponderent in aceste moduri.

Un alt capitol important din tehnica vocala este Respiratia. Am detaliat deasemenea cu explicatii si exercitii intr-un alt articol publicat pe blog.

Este extrem de important sa stim cum sa folosim muschiul diafragmei pentru sustinerea sunetului si a frazei muzicale dar si ce fel de respiratie este folosita in cantat.

Dupa emisii si respiratie, un amplu subiect il reprezinta efectele vocale.

Efectele vocale se executa fie prin miscarea laringelui asa cum este vibrato, fie prin alternarea rapida a emisiilor chest-head si head -chest asa cum este break vocal si yodlerul sau prin inchiderea si deschiderea rapida a corzilor vocale efect care se numeste vocal fry.

Down slash, up slash, atacul de glota, sunt deasemenea efecte vocale ce se folosesc penru atacarea sunetului sau inchiderea lui.

Ultimul capitol din tehnica vocala pop o reprezinta luminozitatea sunetului care prin deschiderea gurii sau inchiderea acesteea, printr-un simplu zambet pentru un sunet luminos sau prin cupolarea sunetului sau inchiderea gurii pentru un sunet inchis (dark) sau cantatul cu maxilarele inchise pentru un sunet agresiv se poate regla luminozitatea sunetului cantat.

In canto pop sau canto muzica usoara, dar si in alte genuri muzicale precum jazz-ul sau musical-ul, muzica fado sau canto clasic, muzica populara sau rock se folosesc separat sau combinat toate cele patru emisii plus pozitia de twang, iar printr-o abordare buna a tehnicii vocale, ele se impletesc perfect cu efectele specifice genului ales. Asa cum exista trecerea de la voce de cap la voce de piept si invers cu care sigur sunteti familiarizati, asa exista si alte schimbari de emisii: din nazal in belt, din piept in nazal, din nazal in cap, etc.

Secretul unei fraze muzicale frumoase consta exact in alternanta armonioasa a emisiilor vocale si folosirea efectelor intr-o maniera estetica. Cine poate executa corect cele patru emisii separat dar si alternandu-le, poate spune ca detine secretul interpretarii si usurinta de a aborda un repertoriu bogat si de dificultate mare in orice stil muzical vocal.

Prin parcurgerea acestor etape: emisii, respiratie, efecte vocale si luminozitatea sunetului veti fi detinatorii unei tehnici vocale complete si sanatoase. Informatia, constientizarea si executia corecta a tuturor elementelor dar si cunoasterea anatomica a aparatului fonator sunt esentiale si stau la baza tehnicii vocale in orice stil vocal abordat.

Comentarii Facebook